Portul popular

Portul femeiesc

Costumul femeiesc este alcătuit din: cârpă de cap, cămaşă, zăvelci, vilnie (şorţuri sau pestelci), brâu şi bete.
Ţesătura cea mai veche folosită la învelirea capului a fost denumită şi „peschir". Această modestă legătură de cap purtată până azi de bătrînele satului, s-a dezvoltat de-a lungul timpului în marama de borangic. Marama s-a purtat şi se poartă şi acum paralel cu "cârpa", fiind o piesă de podoabă foarte preţuită care se foloseşte numai în zilele de sărbătoare.

În mod obişnuit fetele poartă capul descoperit deoarece "învelitul capului aparţine femeilor căsătorite". Tânăra poartă părul împletit în două cozi ce pornesc de la ceafă, care este legată jos cu panglici.
Piesa principală în componenţa costumului femeiesc este cămaşa confecţionată de obicei din fibre vegetale(cânepă, in, bumbac) sau borangic. Cămăşile femeieşti vechi erau croite întruna cu poalele. Poalele se compun din două foi întregi(în faţă şi spate) şi din doi clini pe şolduri. Partea de sus (cămaşa) compusă din foile pieptului, spatelui şi ale mânecilor, încheiate cu "cheiţa", prezintă tipul clasic al cămăşii cu foile încreţite în jurul gâtului - de veche tradiţie în portul popular românesc, atestat şi de imaginile femeilor dace de pe monumentele romane.

Portul popular femeiesc Valcea

Gulerul îngust al cămăşii, denumit" beată" sau" bentiţ", este legat în faţă cu „baiere", sau "închiotorat" cu nasture.
Gura cămăşii se deschide în mod frecvent în faţă pe mijlocul pieptului. Decorul cămăşii ca şi al celorlalte piese din port, este dispus pe porţiunile vizibile şi nesupuse uzurii, ca de pildă pe mânecă, pe piept şi mai puţin pe spate.
Pe mânecă decorul se grupează pe trei categorii de ornamente distincte: „altiţa", pe umăr, "încreţitul" sub altiţă şi "râuri" pe braţ. În afară de acest sistem de ornamentaţie cu altiţă sunt şi cămăşi cu" râuri", ce pornesc de la umăr fără să aiba altiţă. Se mai spune floare la orice motiv decorativ, ceea ce arată sursa de inspiraţie.

Firul de borangic, vopsit casnic, şi cel de lână în culori naturale, cu care erau cusute cămăşile vechi, a fost înlocuit cu firul de arnici roşu şi negru. Mărgelele colorate şi fluturii, cu care se umplu golurile dintre alesături, încep să "încarce" cămăşile. Odată cu pătrunderea unor produse industriale în comerţul rural, ornamentaţia pieselor de port devine mai încărcată.
Cămaşa confecţionată din borangic, este "aleasă" în război cu sebace (ornament ajurat frecvent în comuna Diculeşti).
Ornamentul poalelor este redus la câteva motive mărunte, înşirat pe cusătura clinilor.
Vâlnicul îmbracă corpul de la talie în jos, fiind frânt la mijloc cu ajutorul betelor. Este o piesă de formă dreptunghiulară de mari dimensiuni, circa 4 m. Lărgime şi 0,80 m lungime. Datorită acestei lărgimi, vâlnicul se poartă încutat.
Ţesut din lână în două iţe, în tehnica specifică a scoarţelor ornamentaţia vâlnicului este liniar. Simplitatea ornamentului liniar si coloritul sobru constitue caracteristica de bază a acestei piese de port. Pe lângă ornamentul de veche tradiţie vâlceană se întâlneşte şi vâlnicul cu motive specifice zonelor de sud ale ţării: coloritul policrom pe fondul de obicei vişiniu, la piesele vechi, ţesătura mai subţire şi mai deasă este încreţită mai mărunt.
Alături de vâlnic se poartă zăvelcile cu fir metalic şi pestelcile.
Zăvelca albastră, ţesută în patru iţe este ornamentată prin alesătură în război cu motive şerpuite denumite: "coton", "râure la un fir", "cocleţi", etc. din fir albastru de bumbac sau de cânepă, ce se înşiră pe fondul negru, în plan vertical.
Şorţul, din două foi de ţesătură, introduse demult în portul femeiesc al femeilor din comuna Diculeşti a luat locul zăvelcilor vâlcene.

În unele categorii de pestelci şi şorţuri, alături de elemente cu caracter vâlcean, apar şi unele influenţe ale regiunilor vecine. Motivele ornamentale tratate sub influenţa unor piese de port din Câmpia Dunăreană îşi fac apariţia sub forma „pomului" sau a unor motive vegetale redate în colorit policrom.
Peste zăvelci încercuind mijlocul, sunt betele, ce se încing suprapuse de mai multe ori. Betele sunt foarte înguste şi au mărgeluşe albe pe margini. Brâul este mai mare decît betele, ajungînd pînă la 20-30 cm lăţime. Ţesut în patru iţe, de culoare roşie, brâul este simplu şi se poartă fie drept, fie îndoit pe lungime.

Portul bărbătesc

În componenţa costumului bărbătesc intră mai puţine piese de port şi cu un decor mai simplu decît cel al femeilor: căciulă sau pălărie, cămaşă, nădragi, izmene, brâu şi încălţăminte. Şuba şi cojocul completează costumul în anotimpul rece.
Căciula este făcută din blană neagră de miel. Astăzi tot mai frecvent după moda oraşului apare pălăria cumpărată din comerţ.

Cămaşa este confecţionată din pânză ţesută în casă din cânepă, bumbac, sau borangic. Cel mai vechi tip este cămaşa dreaptă, iar tipul nou este cămaşa cu platcă şi stani încreţiţi la poale, tăiată la mijloc. Gulerul mic, drept, este legat cu baiere cu ciucuri, sau "cheotori". Ornamentaţia cămăşii este realizată în general prin cusături în alb, simplă şi sobră. Foile de pînză ale cămăşii sunt unite prin „cheiţă cu acul", iar pe guler şi la gura cămăşii "râure la un fir" şi „spicul grâului". În motivul mânecii şi al poalei apare "puricel cu fir scos" şi „şebacul".

Nădragii sau cioarecii sunt confecţionaţi din dimie ţesută în patru iţe din lână şi îndesată la piuă în localităţile de sub munte.
Vara bărbaţii poartă izmene din pânză de in sau cânepă. Brâul este simplu, roşu, ţesut în patru iţe, fără ornamente.
Pieptarul bărbătesc şi cojocul femeiesc sunt fără mâneci, despicate în faţă ca o vestă. Ambele piese sunt brodate cu fir de lână în motive stilizate: florale, bradul cu mere, etc.

Şuba este o piesă de port care completează costumul popular, fiind folosită în anotimpurile răcoroase. Este o haină largă şi lungă de dimensiuni mari.
Confecţionată din dimie, şuba are ornamentaţia realizată cu găitane aplicate pe gulerul drept şi îngust, pe despicătura din faţă şi de pe marginea mînecii. Găitanul este un şiret rotund „îndoit şi răsucit de mână", din lână de culoare neagră.

Încălţămintea originală a fost opinca, purtată atât de femei, câi şi de bărbaţi. Confecţionată din piele de porc, opinca este legată de picior cu nojiţele din piesele de piele. Piciorul este învelit în obiele de dimie. La sărbători femeile purtau opinci "tureci" croiţi pe picior şi ornamentaţi cu găitane.
Astăzi în comuna Diculeşti piesele de port descrise mai sus au fost înlocuite cu haine orăşeneşti, moderne cumpărate din comerţ. Vechile piese de port se mai găsesc numai în lăzile de haine din casele bătrâneşti.