Prima pagină Aşezare geografică
Aşezare geografică Imprimare Email
Comuna DICULEŞTI o întâlneşti când călătoreşti pe şoseaua judeţeană Rîmnicu Vilcea - Bălceşti, imediat ce treci podul de beton de peste rîul Cerna, comuna fiind situată în sudul judeţului Vîlcea, la o distanta de 80 Km de resedinţa judeţului, mun. Rm.-Vîlcea, pe partea stîngă a albiei rîului Olteţ, întinzîndu-se pe o lungime de circa 6,5 Km.



Asupra denumirii de astăzi a comunei nu suntem încă în posesia unor date precise, a unor informaţii precise, a unor informaţii ştinţifice.

Denumirea comunei vine de la satul Diculeşti, situat pe Valea Olteţului.
Prima atestare a comunei Diculeşti dateaza din anul 1865 cînd a fost înfiinţată ca comună, avînd în componenţă satele Diculeşti şi Bodeşti (Budeşti).

În 1908 este desfiinţată, fiind înglobată în comuna Băbeni Olteţu. Este reînfinţată în 1950, prin schimbarea denumirii de comuna Băbeni Olteţu, în comuna Diculeşti.
În anul 1968 este din nou desfiinţată şi înglobată la comuna Faureşti, pînă în anul 2004, cînd se desprinde din comuna Faureşti şi împreună cu satele Diculeşti, Băbeni Olteţu, Budeşti şi Colelia formează actuala comună Diculeşti.

Comuna Făureşti se învecinează spre Nord cu comuna Valea Mare, care este în continuarea satului diculeştean Colelia; spre Sud cu comuna Făureşti - care este în continuarea satului Diculeşti, spre est cu comuna Mădulari, de care este despărţită de o suprafaţă colinară împădurită, iar spre Vest de oraşul Bălceşti de care se separă prin rîul Olteţ.
Toate aceste comune vecine aparţin judeţului Vâlcea.

Suprafaţa totală a comunei este de circa 64 KM pătraţi, cu o densitate de 58 de locuitori /Km p. din care intravilanul este de 271,94 ha. Suprafaţa totală de teren agricol este de 2201,73 ha si neagricol este de 1219,01 ha.
Terenul ocupat de construcţii prezintă variaţii mici de altitudine între 225 –275 m, coborînd în pante mari de la est la vest.
Forma şi structura vetrii este în general risipită şi înşirată de-a lungul unei căi de acces. Din acest punct de vedere satele se deosebesc între ele prin configuraţia terenului care constitue vatra respectivă.
Este interesant că de la început oamenii s-au aşezat departe de ultima terasă a rîului Olteţ, pe de o parte pentru a fi feriţi de inundaţii, iar pe de altă parte pentru a ocupa cu casele terenurile mai puţin productive (accidentale) si a rămîne înt rega luncă a rîului Olteţ pentru agricultură.
Terenul pe care il ocupă comuna face parte din cea de a doua treaptă a reliefului judeţului şi anume treapta deluroasă şi colinară dezvoltată pe seama primei trepte - cea muntoasă (platforma getica, dealurile Olteţului), coline premontane cuaternare taiate în culmi paralele cu direcţia nord – sud de văile Olteţului, Cernei precum si cele ale afluentilor acestora: Colelia, Imuroasa, Bădila, Tămăşoaia, Ghiorghiţoaia.
Predomină relieful larg si uşor vălurit cu înclinaţie spre sud si sud - vest.
Spre deosebire de comunele dinspre est si vest, suprafaţa colinară se îmbină armonios cu cu cea netedă a luncii Olteţului, ceea ce dă comunei un pronunţat caracter agricol.
În general este aşezată pe depozite cuaternare pleistocene.
Predomină solurile: brun roşcat de pădure, brun de pajişti montane şi cernoziom ciocolatiu, freatic umed.
Este mărginită spre vest pe toată întinderea de 3,5 km.de lunca Olteţului si pe circa 2 km. de lunca Cernii.
Înălţimea reliefului scade de la nord spre sud şi sud est, variind intre 275-150 m.
Dealurile sunt acoperite parţial cu păduri, cultivate cu pomi fructiferi (măr, păr, nuc), iar culmile netede, mici platouri, cât şi lunca Olteţului se cultivă în condiţii bune cu cereale.
Reţeaua hidrografică este reprezentată de rîul Olteţ şi rîul Cerna, care pe raza comunei se unesc şi formază un singur curs, cel al Olteţului, care colectează pe partea stîngă toate pâraiele ce străbat terenul comunei Diculeşti: Colelia, Imuroasa, Bădila, Tămăşoaia, Ghiorghiţoaia.
Pânza de apă freatică potabilă se gaseşte la adîncimi care variază între 8 m în lunca Olteţului şi 25 m pe dealuri - unde sunt majoritatea locuinţelor.
În coborârea pantelor se găsesc multe izvoare de coastă care sunt folosite ca apă potabilă pentru oameni si animale, în special izvoarele din păduri.
Clima este continentală, temperatura medie anuală fiind de 10-12 grade C, cea medie a lunii iulie de 21 grade C, iar cea medie a lunii ianuarie de -20 grade C.
Cele mai scăzute temeperaturi înregistrate - minimele absolute sunt în jur de -34 de grade C, în timp ce maximele absolute sunt relativ ridicate ajungînd pînă la 42-44 grade C.
Precipitaţiile prezintă un nivel pluviometric nestabil, media anuală fiind de 600-700 mm. Totuşi cantităţile extreme diferă foarte mult în anii ploioşi (1994- 1000 mm, iar în cei secetoşi - 380 mm).
Există luni întregi cînd nu cad nici un fel de precipitaţii. În timpul verii se produc deseori ploi torenţiale, formîndu-se unele viituri. Cazurile de grindină sunt rare, trei - patru pe an.
Îngheţurile sunt relativ timpurii - începînd cu 1 octombrie şi târzii- 10 aprilie.
Stratul de zapadă se aşterne la sfirşitul lui decembrie şi dispare la sfirşitul lui martie, în medie menţinindu-se 40-50 de zile.
Nr. mediu al zilelor cu zăpadă este de 20-25.
Vânturile dominante au direcţia est - vest( crivăţul); sud-vest, nord-est(Austrul); sud-nord(Băltăreţul) precum si nord- sud de-a lungul văii Olteţului (mai puţin frecvent).
Vegetaţia este de silvo- stepă, păduri de gorun, în amestec cu cer, gîrniţă, fag şi alte foioase în proporţii mai reduse: teiul, frasinul, ulmul, carpenul, arţarul, etc.
În lunca Olteţului este o bogată vegetaţie specifică, salix(salcia), alnus(arinul), apoi mărăcinişurile (porumbarul, măceşul, murul) şi o vegetaţie spontană, bogată: dactilis poa, gazonul folaris, bursa portaris, precum si multe plante medicinale: muşeţelul, sunătoarea, coada şoricelului, păpădie, cicoare etc.
Animalele sălbatice sunt caracteristice reliefului şi vegetaţiei: mistreţul, căprioara, iepurele, viezurele şi din ce în ce mai redus pisica salbatică şi lupul.
Alături de aceste vieţuitoare trăiesc numeroase specii de rozătoare din care cele mai frecvente sunt: veveriţele, şoarecii de cîmp şi altele.
Păsările caracteristice acestei zone sunt: cioara, vrabia, coţofana, fazanul, guguştucul, cucul, piţigoiul, pupăza, mierla, potârnichia şi barza.
Comuna Diculeşti este aşezată la 80 de km de reşedinţa de judeţ, municipiul Râmnicu Vâlcea, este mai apropiată de următoarele centre mai importante: oraşul Bălceşti, la o distanţă de 7 km; oraşul şi gara Balş la 35 de km, oraşul si gara Drăgăşani la 50 km şi mun. Craiova la 60 km.
Legătura cu aceste centre se face cu ajutorul autobuzelor, mai multe firme private avînd trasee pe raza localităţii, iar cea mai apropiată gară se află la 35 km în oraşul Balş.
Economia comunei are un pronunţat caracter agricol, locuitorii ocupîndu-se în mare parte cu cultivarea cerealelor si în mai mică măsură cu cultivarea zarzavaturilor şi creşterea animalelor.
Din punct de vedere cerealier, comuna Diculeşti face parte din comunele de bază ale judeţului.

Structura terenului pe categorii se prezinta astfel:
- suprafaţa comunei este de 3420,74 ha;
- suprafaţa totală de teren agricol este de 2201,73 ha, din care:
- arabil 1533,72 ha;
- păşuni cu fîneţe 621,97 ha;
- vii 35,14 ha;
- livezi 10,90 ha;
- suprafaţa tereneului neagricol este de 1219,01 ha din care:
- păduri 1033,23 ha;
- teren cu apă şi stuf 30,67 ha;
- drumuri 30,07Km;
- construcţii 104,74 ha;

Nu există industrie în afara unei mori.
Se cresc animale cornute mari şi mici, porcine cît şi caprine şi ovine.
În prezent numărul acestora este din ce în ce mai mic, datorită şi scăderii numărului de cetăţeni care se ocupă cu creşterea acestora, dar şi datorită condiţilor climaterice din ce în ce mai vitrege, precum şi desfinţării fostelor ferme din C.A.P.
Foarte mulţi cetăţeni lucrează în prezent în construcţii, atât în tară, cât şi în străinătate.